prefixa

See also: préfixa

English

Pronunciation

• (Received Pronunciation) IPA^(key): /pɹiːˈfɪksa/

Noun

prefixa

1. plural of prefixum
   • 1924: William Shakespeare and Bastiaan Adriaan Pieter van Dam [ed.], The text of Shakespeare’s Hamlet, by B.A.P. van Dam, contents page (J. Lane)

     Intended transpositions. Transpositions that are misprints. Transpositions of stage directions and prefixa . . . . . . . . 120 — 125

Anagrams

• præfix

Portuguese

Adjective

prefixa

1. feminine singular of prefixo

Romanian

Etymology

Borrowed from French préfixer.

Verb

a prefixa (third-person singular present prefixează, past participle prefixat) 1st conj.

1. to prefix

Conjugation

    conjugation of prefixa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a prefixa
gerund			prefixând
past participle			prefixat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prefixez	prefixezi	prefixează	prefixăm	prefixați	prefixează
	imperfect	prefixam	prefixai	prefixa	prefixam	prefixați	prefixau
	simple perfect	prefixai	prefixași	prefixă	prefixarăm	prefixarăți	prefixară
	pluperfect	prefixasem	prefixaseși	prefixase	prefixaserăm	prefixaserăți	prefixaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prefixez	să prefixezi	să prefixeze	să prefixăm	să prefixați	să prefixeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prefixează			prefixați
	negative		nu prefixa			nu prefixați