secator

Latin

Verb

secātor

1. second/third-person singular future passive imperative of secō

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French sécateur.

Noun

secator n (plural secatoare)
secator m (plural secatori)

1. pruning shears

Declension

Declension of secator

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) secator	secatorul	(niște) secatoare	secatoarele
genitive/dative	(unui) secator	secatorului	(unor) secatoare	secatoarelor
vocative	secatorule		secatoarelor

Declension of secator

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) secator	secatorul	(niște) secatori	secatorii
genitive/dative	(unui) secator	secatorului	(unor) secatori	secatorilor
vocative	secatorule		secatorilor

Etymology 2

From seca +‎ -tor.

Adjective

secator m or n (feminine singular secatoare, masculine plural secatori, feminine and neuter plural secatoare)

1. drying up (of rivers, springs, lakes)

Declension

Declension of secator

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	secator		secatoare	secatori	secatoare
	definite	secatorul		secatoarea	secatorii	secatoarele
genitive/ dative	indefinite	secator		secatoare	secatori	secatoare
	definite	secatorului		secatoarei	secatorilor	secatoarelor