suprafața

Romanian

Etymology

From suprafață.

Verb

a suprafața (third-person singular present suprafațează, past participle suprafațat) 1st conj.

1. to cover the surface with something

Conjugation

    conjugation of suprafața (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a suprafața
gerund			suprafațând
past participle			suprafațat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	suprafațez	suprafațezi	suprafațează	suprafațăm	suprafațați	suprafațează
	imperfect	suprafațam	suprafațai	suprafața	suprafațam	suprafațați	suprafațau
	simple perfect	suprafațai	suprafațași	suprafață	suprafațarăm	suprafațarăți	suprafațară
	pluperfect	suprafațasem	suprafațaseși	suprafațase	suprafațaserăm	suprafațaserăți	suprafațaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să suprafațez	să suprafațezi	să suprafațeze	să suprafațăm	să suprafațați	să suprafațeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suprafațează			suprafațați
	negative		nu suprafața			nu suprafațați

References

• suprafața in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN