terminație

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin terminatio. Equivalent to termina +‎ -ție.

Pronunciation

• IPA^(key): (prescribed) /ter.miˈna.t͡si.e/, (most common) /ter.miˈna.t͡sje/
• Rhymes: -at͡sie
• Hyphenation: ter‧mi‧na‧ți‧e

Noun

terminație f (plural terminații)

1. ending, end (final point in space)

   terminație nervoasă ― nerve ending

2. (grammar) ending

   Synonym: desinență

Declension

Declension of terminație

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) terminație	terminația	(niște) terminații	terminațiile
genitive/dative	(unei) terminații	terminației	(unor) terminații	terminațiilor
vocative	terminație, terminațio		terminațiilor

References

• terminație in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)