transpus

Portuguese

Verb

transpus

1. first-person singular preterite indicative of transpor

Romanian

Etymology

From transpune.

Adjective

transpus m or n (feminine singular transpusă, masculine plural transpuși, feminine and neuter plural transpuse)

1. transposed

Declension

Declension of transpus

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	transpus		transpusă	transpuși	transpuse
	definite	transpusul		transpusa	transpușii	transpusele
genitive/ dative	indefinite	transpus		transpuse	transpuși	transpuse
	definite	transpusului		transpusei	transpușilor	transpuselor

References

• transpus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN