împrejurare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
împrejurare f (plural împrejurări)
- circumstance, situation, occurrence
- Synonym: circumstanță
Declension[edit]
Declension of împrejurare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) împrejurare | împrejurarea | (niște) împrejurări | împrejurările |
| genitive/dative | (unei) împrejurări | împrejurării | (unor) împrejurări | împrejurărilor |
| vocative | împrejurare, împrejurareo | împrejurărilor | ||