belșug
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Hungarian bőség.
Noun
[edit]belșug n (plural belșuguri)
Declension
[edit]Declension of belșug
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) belșug | belșugul | (niște) belșuguri | belșugurile |
genitive/dative | (unui) belșug | belșugului | (unor) belșuguri | belșugurilor |
vocative | belșugule | belșugurilor |