bunuț

See also: bunut

Romanian

Etymology

From bun +‎ -uț.

Pronunciation

• IPA^(key): /buˈnut͡s/

Adjective

bunuț m or n (feminine singular bunuță, masculine plural bunuți, feminine and neuter plural bunuțe)

1. (familiar) diminutive of bun

   Synonyms: bunicel, bunișor

Declension

Declension of bunuț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	bunuț		bunuță	bunuți	bunuțe
	definite	bunuțul		bunuța	bunuții	bunuțele
genitive/ dative	indefinite	bunuț		bunuțe	bunuți	bunuțe
	definite	bunuțului		bunuței	bunuților	bunuțelor

Further reading

• bunuț in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)