cădință

Romanian

Etymology

From cădea +‎ -ință, or possibly corresponding to Vulgar Latin *cadentia, from Latin cadēns, present participle of cadō. If so, a doublet of cadență.

Pronunciation

• IPA^(key): /kəˈdintsə/

Noun

cădință f (plural cădințe)

1. (rare) decency, decorum, propriety

   Synonyms: cuviință, decență, conveniență, cădere

Declension

Declension of cădință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cădință	cădința	(niște) cădințe	cădințele
genitive/dative	(unei) cădințe	cădinței	(unor) cădințe	cădințelor
vocative	cădință, cădințo		cădințelor