cărigățel

Romanian

Etymology

From cărigat +‎ -el.

Adjective

cărigățel m or n (feminine singular cărigățelă, masculine plural cărigățeli, feminine and neuter plural cărigățele)

1. diminutive of cărigat

Declension

Declension of cărigățel

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	cărigățel		cărigățelă	cărigățeli	cărigățele
	definite	cărigățelul		cărigățela	cărigățelii	cărigățelele
genitive/ dative	indefinite	cărigățel		cărigățele	cărigățeli	cărigățele
	definite	cărigățelului		cărigățelei	cărigățelilor	cărigățelelor

References

• cărigățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN