cărunțel

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From cărunt +‎ -el.

Adjective

[edit]

cărunțel m or n (feminine singular cărunțelă, masculine plural cărunțeli, feminine and neuter plural cărunțele)

  1. diminutive of cărunt

Declension

[edit]