procuror
Jump to navigation
Jump to search
Latin
[edit]Verb
[edit]prōcūror
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French procureur.
Noun
[edit]procuror m (plural procurori)
Declension
[edit]Declension of procuror
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) procuror | procurorul | (niște) procurori | procurorii |
genitive/dative | (unui) procuror | procurorului | (unor) procurori | procurorilor |
vocative | procurorule | procurorilor |