răruț

Romanian

Etymology

From rar +‎ -uț.

Adjective

răruț m or n (feminine singular răruță, masculine plural răruți, feminine and neuter plural răruțe)

1. diminutive of rar

Declension

Declension of răruț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	răruț		răruță	răruți	răruțe
	definite	răruțul		răruța	răruții	răruțele
genitive/ dative	indefinite	răruț		răruțe	răruți	răruțe
	definite	răruțului		răruței	răruților	răruțelor

References

• răruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN