suscita

See also: suscitá

Catalan

Verb

suscita

1. inflection of suscitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

suscita

1. third-person singular past historic of susciter

Italian

Verb

suscita

1. inflection of suscitare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• scusati, sucasti

Latin

Verb

suscitā

1. second-person singular present active imperative of suscitō

Portuguese

Verb

suscita

1. inflection of suscitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin suscitare.

Pronunciation

• IPA^(key): /sus.t͡ʃiˈta/

Verb

a suscita (third-person singular present suscită, past participle suscitat) 1st conj.

1. to stir up
2. to fuel
3. to evoke

Conjugation

    conjugation of suscita (first conjugation, no infix)

infinitive			a suscita
gerund			suscitând
past participle			suscitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	suscit	susciți	suscită	suscităm	suscitați	suscită
	imperfect	suscitam	suscitai	suscita	suscitam	suscitați	suscitau
	simple perfect	suscitai	suscitași	suscită	suscitarăm	suscitarăți	suscitară
	pluperfect	suscitasem	suscitaseși	suscitase	suscitaserăm	suscitaserăți	suscitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să suscit	să susciți	să suscite	să suscităm	să suscitați	să suscite
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suscită			suscitați
	negative		nu suscita			nu suscitați

Related terms

• suscitabil
• suscitant
• suscitare
• suscitat
• suscitație

Further reading

• suscita in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Spanish

Verb

suscita

1. inflection of suscitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative