încântător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: incantator

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From încânta +‎ -ător.

Pronunciation

[edit]

Adjective

[edit]

încântător m or n (feminine singular încântătoare, masculine plural încântători, feminine and neuter plural încântătoare)

  1. delightful, enchanting

Declension

[edit]