însura

Romanian

Etymology 1

Inherited from Vulgar Latin *(in)uxōrāre, a verb based on Latin uxor (“wife”). Compare Aromanian ãnsor, ãnsurari.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a însura (third-person singular present însoară, past participle însurat) 1st conj.

1. (reflexive, of men) to marry, wed (become married or wedded)
2. (transitive) to marry or wed someone to

Conjugation

    conjugation of însura (first conjugation, no infix)

infinitive			a însura
gerund			însurând
past participle			însurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	însor	însori	însoară	însurăm	însurați	însoară
	imperfect	însuram	însurai	însura	însuram	însurați	însurau
	simple perfect	însurai	însurași	însură	însurarăm	însurarăți	însurară
	pluperfect	însurasem	însuraseși	însurase	însuraserăm	însuraserăți	însuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să însor	să însori	să însoare	să însurăm	să însurați	să însoare
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		însoară			însurați
	negative		nu însura			nu însurați

Synonyms

• căsători, cununa

Derived terms

• însurare

See also

• mărita

Etymology 2

From în- + Vulgar Latin *solāre, from Latin solum.

Verb

a însura (third-person singular present însoară, past participle însurat) 1st conj.

1. to repair the sole of a shoe

See also

• pingeli