aventurare

See also: aventuraré

Romanian

Etymology

From aventura +‎ -re.

Noun

aventurare f (plural aventurări)

1. endangerment

Declension

Declension of aventurare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) aventurare	aventurarea	(niște) aventurări	aventurările
genitive/dative	(unei) aventurări	aventurării	(unor) aventurări	aventurărilor
vocative	aventurare, aventurareo		aventurărilor

References

• aventurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

aventurare

1. first/third-person singular future subjunctive of aventurar