boldițel

Romanian

Etymology

From boldit +‎ -el.

Adjective

boldițel m or n (feminine singular boldițelă, masculine plural boldițeli, feminine and neuter plural boldițele)

1. diminutive of boldit

Declension

Declension of boldițel

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	boldițel		boldițelă	boldițeli	boldițele
	definite	boldițelul		boldițela	boldițelii	boldițelele
genitive/ dative	indefinite	boldițel		boldițele	boldițeli	boldițele
	definite	boldițelului		boldițelei	boldițelilor	boldițelelor

References

• boldițel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN