cufrânge

Romanian

Etymology

Probably an internal derivative of frânge with the prefix cu-, or possibly from a Vulgar Latin *confrangere, from Latin confringere.

Verb

a cufrânge (third-person singular present cufrânge, past participle cufrânt) 3rd conj.

1. (obsolete) to break, shatter, smash, fracture

   Synonym: sparge

Conjugation

    conjugation of cufrânge (third conjugation, past participle in -t)

infinitive			a cufrânge
gerund			cufrângând
past participle			cufrânt
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cufrâng	cufrângi	cufrânge	cufrângem	cufrângeți	cufrâng
	imperfect	cufrângeam	cufrângeai	cufrângea	cufrângeam	cufrângeați	cufrângeau
	simple perfect	cufrânsei	cufrânseși	cufrânse	cufrânserăm	cufrânserăți	cufrânseră
	pluperfect	cufrânsesem	cufrânseseși	cufrânsese	cufrânseserăm	cufrânseserăți	cufrânseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cufrâng	să cufrângi	să cufrângă	să cufrângem	să cufrângeți	să cufrângă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cufrânge			cufrângeți
	negative		nu cufrânge			nu cufrângeți