decurge

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From de- +‎ curge, after French découler.

Verb

[edit]

a decurge (third-person singular present decurge, past participle decurs) 3rd conj.

  1. (intransitive) [+din] to stem (from), to result (out of)
    Synonyms: rezulta, urma, deriva, își avea izvorul
    • 1978, United States, Fisheries Off the United States Coasts: Agreement Between the United States of America and the Socialist Republic of Romania Signed at Bucharest, November 23, 1976, with Agreed Minutes and Exchange of Letters (Treaties and other international acts series)‎[1], Department of State, →OCLC, page 426:
      Răspunsul poate să conțină o contra-plîngere în măsura în care aceasta decurge din același incident pe care se bazează plîngerea. Contraplîngerea va fi întocmită în aceeași formă și va contine aceleasi informații ca și plîngerea.
      (please add an English translation of this quotation)
  2. (intransitive) to proceed, to trend, to unfold (to exhibit a certain evolution)
    Synonyms: se petrece, se desfășura, se dezvolta

Conjugation

[edit]