intitula

See also: intitulá and intitulà

Catalan

Verb

intitula

1. inflection of intitular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

intitula

1. third-person singular past historic of intituler

Portuguese

Verb

intitula

1. inflection of intitular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French intituler, from Latin intitulare.

Verb

a intitula (third-person singular present intitulează, past participle intitulat) 1st conj.

1. to title

Conjugation

    conjugation of intitula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a intitula
gerund			intitulând
past participle			intitulat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	intitulez	intitulezi	intitulează	intitulăm	intitulați	intitulează
	imperfect	intitulam	intitulai	intitula	intitulam	intitulați	intitulau
	simple perfect	intitulai	intitulași	intitulă	intitularăm	intitularăți	intitulară
	pluperfect	intitulasem	intitulaseși	intitulase	intitulaserăm	intitulaserăți	intitulaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să intitulez	să intitulezi	să intituleze	să intitulăm	să intitulați	să intituleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		intitulează			intitulați
	negative		nu intitula			nu intitulați

Spanish

Verb

intitula

1. inflection of intitular:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative