mândru

See also: Mândru

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic мѫдръ (mǫdrŭ, “wise”), from Proto-Slavic *mǫdrъ, ultimately from Proto-Indo-European *mondʰh₁ros, from *mendʰh₁- +‎ *-rós. Compare Polish mądry, Russian мудрый (mudryj).

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈmɨn.dru/

• Audio:

  (file)

Adjective

mândru m or n (feminine singular mândră, masculine plural mândri, feminine and neuter plural mândre)

1. proud, haughty

   Synonym: orgolios

   Antonyms: modest, simplu

Declension

Declension of mândru

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	mândru		mândră	mândri	mândre
	definite	mândrul		mândra	mândrii	mândrele
genitive/ dative	indefinite	mândru		mândre	mândri	mândre
	definite	mândrului		mândrei	mândrilor	mândrelor

Adverb

mândru

1. proudly

Noun

mândru m (plural mândri, feminine equivalent mândră)

1. sweetheart

Declension

Declension of mândru

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mândru	mândrul	(niște) mândri	mândrii
genitive/dative	(unui) mândru	mândrului	(unor) mândri	mândrilor
vocative	mândrule		mândrilor

Derived terms

• mândrețe
• mândrie
• mândri