răuț

Romanian

Etymology

From rău +‎ -uț.

Adjective

răuț m or n (feminine singular răuță, masculine plural răuți, feminine and neuter plural răuțe)

1. diminutive of rău

Declension

Declension of răuț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	răuț		răuță	răuți	răuțe
	definite	răuțul		răuța	răuții	răuțele
genitive/ dative	indefinite	răuț		răuțe	răuți	răuțe
	definite	răuțului		răuței	răuților	răuțelor

Noun

răuț n (plural răuți)

1. diminutive of rău

Declension

Declension of răuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) răuț	răuțul	(niște) răuți	răuțile
genitive/dative	(unui) răuț	răuțului	(unor) răuți	răuților
vocative	răuțule		răuților

References

• răuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN