satisfăcător

Romanian

Etymology

From satisface +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌsa.tisˌfə.kəˈtor/

Adjective

satisfăcător m or n (feminine singular satisfăcătoare, masculine plural satisfăcători, feminine and neuter plural satisfăcătoare)

1. satisfactory

Declension

Declension of satisfăcător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	satisfăcător		satisfăcătoare	satisfăcători	satisfăcătoare
	definite	satisfăcătorul		satisfăcătoarea	satisfăcătorii	satisfăcătoarele
genitive/ dative	indefinite	satisfăcător		satisfăcătoare	satisfăcători	satisfăcătoare
	definite	satisfăcătorului		satisfăcătoarei	satisfăcătorilor	satisfăcătoarelor

Adverb

satisfăcător

1. satisfactorily

Synonyms

• îndestulător

Related terms

• satisfăcut