îmbrăcăminte
Romanian
Etymology
From the verb îmbrăca.
Noun
îmbrăcăminte f (plural îmbrăcăminți)
Declension
Declension of îmbrăcăminte
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) îmbrăcăminte | îmbrăcămintea | (niște) îmbrăcăminți | îmbrăcămințile |
| genitive/dative | (unei) îmbrăcăminți | îmbrăcăminții | (unor) îmbrăcăminți | îmbrăcăminților |