împuțit

Romanian

Etymology

Past participle of împuți.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨm.puˈt͡sit/

Adjective

împuțit m or n (feminine singular împuțită, masculine plural împuțiți, feminine and neuter plural împuțite)

1. (all senses) stinking, rotten, putrid

Declension

Declension of împuțit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	împuțit		împuțită	împuțiți	împuțite
	definite	împuțitul		împuțita	împuțiții	împuțitele
genitive/ dative	indefinite	împuțit		împuțite	împuțiți	împuțite
	definite	împuțitului		împuțitei	împuțiților	împuțitelor

See also

• mirositor

Noun

împuțit m (plural împuțiți, feminine equivalent împuțită)

1. stinker

Declension

Declension of împuțit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împuțit	împuțitul	(niște) împuțiți	împuțiții
genitive/dative	(unui) împuțit	împuțitului	(unor) împuțiți	împuțiților
vocative	împuțitule		împuțiților