încăpățânat

Romanian

Etymology

From the past participle of încăpățâna, from căpățână.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌɨŋ.kə.pə.t͡sɨˈnat/

Adjective

încăpățânat m or n (feminine singular încăpățânată, masculine plural încăpățânați, feminine and neuter plural încăpățânate)

1. headstrong, stubborn, obstinate, bullheaded

Declension

Declension of încăpățânat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	încăpățânat		încăpățânată	încăpățânați	încăpățânate
	definite	încăpățânatul		încăpățânata	încăpățânații	încăpățânatele
genitive/ dative	indefinite	încăpățânat		încăpățânate	încăpățânați	încăpățânate
	definite	încăpățânatului		încăpățânatei	încăpățânaților	încăpățânatelor

Synonyms

• căpățânos
• căpos (familiar)
• îndărătnic