încrucișa
Romanian
Etymology
Verb
a încrucișa (third-person singular present încrucișează, past participle încrucișat) 1st conj.
- to cross
Conjugation
conjugation of încrucișa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a încrucișa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încrucișând | ||||||
| past participle | încrucișat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încrucișez | încrucișezi | încrucișează | încrucișăm | încrucișați | încrucișează | |
| imperfect | încrucișam | încrucișai | încrucișa | încrucișam | încrucișați | încrucișau | |
| simple perfect | încrucișai | încrucișași | încrucișă | încrucișarăm | încrucișarăți | încrucișară | |
| pluperfect | încrucișasem | încrucișaseși | încrucișase | încrucișaserăm | încrucișaserăți | încrucișaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încrucișez | să încrucișezi | să încrucișeze | să încrucișăm | să încrucișați | să încrucișeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încrucișează | încrucișați | |||||
| negative | nu încrucișa | nu încrucișați | |||||