înfăptui

Romanian

Etymology

From în- +‎ fapt +‎ -ui.

Verb

a înfăptui (third-person singular present înfăptuiește, past participle înfăptuit) 4th conj.

1. to carry out

Conjugation

    conjugation of înfăptui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înfăptui
gerund			înfăptuind
past participle			înfăptuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfăptuiesc	înfăptuiești	înfăptuiește	înfăptuim	înfăptuiți	înfăptuiesc
	imperfect	înfăptuiam	înfăptuiai	înfăptuia	înfăptuiam	înfăptuiați	înfăptuiau
	simple perfect	înfăptuii	înfăptuiși	înfăptui	înfăptuirăm	înfăptuirăți	înfăptuiră
	pluperfect	înfăptuisem	înfăptuiseși	înfăptuise	înfăptuiserăm	înfăptuiserăți	înfăptuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfăptuiesc	să înfăptuiești	să înfăptuiască	să înfăptuim	să înfăptuiți	să înfăptuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfăptuiește			înfăptuiți
	negative		nu înfăptui			nu înfăptuiți

Synonyms

• realiza, executa

Related terms

• face
• făptui