إصرار
See also: اصرار
Arabic
Noun
إِصْرَار • (ʔiṣrār) m
- verbal noun of أَصَرَّ (ʔaṣarra) (form IV)
Declension
Declension of noun إِصْرَار (ʔiṣrār)
Singular | basic singular triptote | ||
---|---|---|---|
Indefinite | Definite | Construct | |
Informal | إِصْرَار ʔiṣrār |
الْإِصْرَار al-ʔiṣrār |
إِصْرَار ʔiṣrār |
Nominative | إِصْرَارٌ ʔiṣrārun |
الْإِصْرَارُ al-ʔiṣrāru |
إِصْرَارُ ʔiṣrāru |
Accusative | إِصْرَارًا ʔiṣrāran |
الْإِصْرَارَ al-ʔiṣrāra |
إِصْرَارَ ʔiṣrāra |
Genitive | إِصْرَارٍ ʔiṣrārin |
الْإِصْرَارِ al-ʔiṣrāri |
إِصْرَارِ ʔiṣrāri |