înmii
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a înmii (third-person singular present înmiește, past participle înmiit) 4th conj.
- to increase thousandfold
Conjugation
[edit] conjugation of înmii (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înmii | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înmiind | ||||||
| past participle | înmiit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înmiesc | înmiești | înmiește | înmiim | înmiiți | înmiesc | |
| imperfect | înmiam | înmiai | înmia | înmiam | înmiați | înmiau | |
| simple perfect | înmiii | înmiiși | înmii | înmiirăm | înmiirăți | înmiiră | |
| pluperfect | înmiisem | înmiiseși | înmiise | înmiiserăm | înmiiserăți | înmiiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înmiesc | să înmiești | să înmiască | să înmiim | să înmiiți | să înmiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înmiește | înmiiți | |||||
| negative | nu înmii | nu înmiiți | |||||