clăti
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic клатити (klatiti), from Proto-Slavic *koltiti.
Verb
a clăti (third-person singular present clătește, past participle clătit) 4th conj.
- to rinse
Conjugation
conjugation of clăti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a clăti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | clătind | ||||||
| past participle | clătit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | clătesc | clătești | clătește | clătim | clătiți | clătesc | |
| imperfect | clăteam | clăteai | clătea | clăteam | clăteați | clăteau | |
| simple perfect | clătii | clătiși | clăti | clătirăm | clătirăți | clătiră | |
| pluperfect | clătisem | clătiseși | clătise | clătiserăm | clătiserăți | clătiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să clătesc | să clătești | să clătească | să clătim | să clătiți | să clătească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | clătește | clătiți | |||||
| negative | nu clăti | nu clătiți | |||||