adăuga

See also: adaugă and adăugă

Romanian

Alternative forms

• adaoge, (dated) adăoga, (archaic) adăugi

Etymology

From Latin adaugēre, present active infinitive of adaugeō, later turned to a first conjugation verb. The first conjugation form of the verb became preferred in Romanian (as in Aromanian adavgu, adãvgari), but other forms like adaoge using the third conjugation have also survived, though some are considered dated or archaic today.

Pronunciation

• IPA^(key): [a.də.uˈɡa]

Verb

a adăuga (third-person singular present adaugă, past participle adăugat) 1st conj.

1. to add, add to

Conjugation

    conjugation of adăuga (first conjugation, no infix)

infinitive			a adăuga
gerund			adăugând
past participle			adăugat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	adaug	adaugi	adaugă	adăugăm	adăugați	adaugă
	imperfect	adăugam	adăugai	adăuga	adăugam	adăugați	adăugau
	simple perfect	adăugai	adăugași	adăugă	adăugarăm	adăugarăți	adăugară
	pluperfect	adăugasem	adăugaseși	adăugase	adăugaserăm	adăugaserăți	adăugaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să adaug	să adaugi	să adauge	să adăugăm	să adăugați	să adauge
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		adaugă			adăugați
	negative		nu adăuga			nu adăugați

Antonyms

• scădea