amelița
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Verb
[edit]a amelița (third-person singular present amelițează, past participle amelițat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of amelița (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a amelița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | amelițând | ||||||
past participle | amelițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | amelițez | amelițezi | amelițează | amelițăm | amelițați | amelițează | |
imperfect | amelițam | amelițai | amelița | amelițam | amelițați | amelițau | |
simple perfect | amelițai | amelițași | ameliță | amelițarăm | amelițarăți | amelițară | |
pluperfect | amelițasem | amelițaseși | amelițase | amelițaserăm | amelițaserăți | amelițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să amelițez | să amelițezi | să amelițeze | să amelițăm | să amelițați | să amelițeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | amelițează | amelițați | |||||
negative | nu amelița | nu amelițați |