blăstăma

Romanian

Verb

a blăstăma (third-person singular present blastămă, past participle blăstămat) 1st conj.

1. Obsolete form of blestema.

Conjugation

    conjugation of blăstăma (first conjugation, no infix)

infinitive			a blăstăma
gerund			blăstămând
past participle			blăstămat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	blăstăm	blăstămi	blăstămă	blăstămăm	blăstămați	blăstămă
	imperfect	blăstămam	blăstămai	blăstăma	blăstămam	blăstămați	blăstămau
	simple perfect	blăstămai	blăstămași	blăstămă	blăstămarăm	blăstămarăți	blăstămară
	pluperfect	blăstămasem	blăstămaseși	blăstămase	blăstămaserăm	blăstămaserăți	blăstămaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să blăstăm	să blăstămi	să blăstăme	să blăstămăm	să blăstămați	să blăstăme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		blăstămă			blăstămați
	negative		nu blăstăma			nu blăstămați

References

• blăstăma in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN