căsca
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin *cascō, from Ancient Greek χάσκω (kháskō, “I yawn, gape”). Compare Aromanian hascu, cascu, Sardinian cascare, cascai.
Verb
a căsca (third-person singular present cască, past participle căscat) 1st conj.
- to yawn
Conjugation
conjugation of căsca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a căsca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căscând | ||||||
| past participle | căscat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | casc | caști | cască | căscăm | căscați | cască | |
| imperfect | căscam | căscai | căsca | căscam | căscați | căscau | |
| simple perfect | căscai | căscași | căscă | căscarăm | căscarăți | căscară | |
| pluperfect | căscasem | căscaseși | căscase | căscaserăm | căscaserăți | căscaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să casc | să caști | să caște | să căscăm | să căscați | să caște | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cască | căscați | |||||
| negative | nu căsca | nu căscați | |||||