castravete

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian кра̀ставица (kràstavica).

Pronunciation

• IPA^(key): /kastraˈvete/

Noun

castravete m (plural castraveți)

1. cucumber

Declension

Declension of castravete

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) castravete	castravetele	(niște) castraveți	castraveții
genitive/dative	(unui) castravete	castravetelui	(unor) castraveți	castraveților
vocative	castravete		castraveților