ciondănit

Romanian

Etymology

Past participle of ciondăni.

Noun

ciondănit n (plural ciondănituri)

1. arguing

Declension

Declension of ciondănit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ciondănit	ciondănitul	(niște) ciondănituri	ciondăniturile
genitive/dative	(unui) ciondănit	ciondănitului	(unor) ciondănituri	ciondăniturilor
vocative	ciondănitule		ciondăniturilor

Verb

ciondănit (past participle of ciondăni)

1. past participle of ciondăni

References

• ciondănit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN