circumlocuțiune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Noun
[edit]circumlocuțiune f (plural circumlocuțiuni)
- Obsolete form of circumlocuție.
Declension
[edit]Declension of circumlocuțiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) circumlocuțiune | circumlocuțiunea | (niște) circumlocuțiuni | circumlocuțiunile |
| genitive/dative | (unei) circumlocuțiuni | circumlocuțiunii | (unor) circumlocuțiuni | circumlocuțiunilor |
| vocative | circumlocuțiune, circumlocuțiuneo | circumlocuțiunilor | ||
References
[edit]- circumlocuțiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN