clănțău

Romanian

Etymology

From clanță +‎ -ău.

Pronunciation

• IPA^(key): /klənˈt͡səw/

Noun

clănțău m (plural clănțăi)

1. chatterbox

Declension

Declension of clănțău

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) clănțău	clănțăul	(niște) clănțăi	clănțăii
genitive/dative	(unui) clănțău	clănțăului	(unor) clănțăi	clănțăilor
vocative	clănțăule		clănțăilor

References

• clănțău in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN