croncăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a croncăi (third-person singular present croncăiește, past participle croncăit) 4th conj.
- Alternative form of croncăni
Conjugation[edit]
conjugation of croncăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a croncăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | croncăind | ||||||
| past participle | croncăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | croncăiesc | croncăiești | croncăiește | croncăim | croncăiți | croncăiesc | |
| imperfect | croncăiam | croncăiai | croncăia | croncăiam | croncăiați | croncăiau | |
| simple perfect | croncăii | croncăiși | croncăi | croncăirăm | croncăirăți | croncăiră | |
| pluperfect | croncăisem | croncăiseși | croncăise | croncăiserăm | croncăiserăți | croncăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să croncăiesc | să croncăiești | să croncăiască | să croncăim | să croncăiți | să croncăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | croncăiește | croncăiți | |||||
| negative | nu croncăi | nu croncăiți | |||||