culminanță
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French culminance.
Noun
[edit]culminanță f (plural culminanțe)
Declension
[edit]Declension of culminanță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) culminanță | culminanța | (niște) culminanțe | culminanțele |
| genitive/dative | (unei) culminanțe | culminanței | (unor) culminanțe | culminanțelor |
| vocative | culminanță, culminanțo | culminanțelor | ||
References
[edit]- culminanță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN