călugărit

Romanian

Etymology

Past participle of călugări.

Adjective

călugărit m or n (feminine singular călugărită, masculine plural călugăriți, feminine and neuter plural călugărite)

1. having become a monk

Declension

Declension of călugărit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	călugărit		călugărită	călugăriți	călugărite
	definite	călugăritul		călugărita	călugăriții	călugăritele
genitive/ dative	indefinite	călugărit		călugărite	călugăriți	călugărite
	definite	călugăritului		călugăritei	călugăriților	călugăritelor

Verb

călugărit (past participle of călugări)

1. past participle of călugări

References

• călugărit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN