căsătoriu

Romanian

Etymology

From casă +‎ -toriu.

Adjective

căsătoriu m or n (feminine singular căsătorie, plural căsătorii)

1. married

Declension

Declension of căsătoriu

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	căsătoriu		căsătorie	căsătorii	căsătorii
	definite	căsătoriul		căsătoria	căsătoriii	căsătoriile
genitive/ dative	indefinite	căsătoriu		căsătorii	căsătorii	căsătorii
	definite	căsătoriului		căsătoriei	căsătoriilor	căsătoriilor

Noun

căsătoriu m (plural căsători)

1. paterfamilias

Declension

Declension of căsătoriu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) căsătoriu	căsătoriuul	(niște) căsători	căsătorii
genitive/dative	(unui) căsătoriu	căsătoriuului	(unor) căsători	căsătorilor
vocative	căsătoriuule		căsătorilor

References

• căsătoriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN