deshămat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of deshăma.
Adjective
[edit]deshămat m or n (feminine singular deshămată, masculine plural deshămați, feminine and neuter plural deshămate)
Declension
[edit]Declension of deshămat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | deshămat | deshămată | deshămați | deshămate | ||
definite | deshămatul | deshămata | deshămații | deshămatele | |||
genitive/ dative |
indefinite | deshămat | deshămate | deshămați | deshămate | ||
definite | deshămatului | deshămatei | deshămaților | deshămatelor |
Verb
[edit]deshămat (past participle of deshăma)