destrăbălăciune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From destrăbăla + -ciune.
Noun
[edit]destrăbălăciune f (plural destrăbălăciuni)
Declension
[edit]Declension of destrăbălăciune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) destrăbălăciune | destrăbălăciunea | (niște) destrăbălăciuni | destrăbălăciunile |
| genitive/dative | (unei) destrăbălăciuni | destrăbălăciunii | (unor) destrăbălăciuni | destrăbălăciunilor |
| vocative | destrăbălăciune, destrăbălăciuneo | destrăbălăciunilor | ||