eșantiona
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French échantillonner.
Verb
[edit]a eșantiona (third-person singular present eșantionează, past participle eșantionat) 1st conj.
- to sample
Conjugation
[edit] conjugation of eșantiona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a eșantiona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | eșantionând | ||||||
| past participle | eșantionat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | eșantionez | eșantionezi | eșantionează | eșantionăm | eșantionați | eșantionează | |
| imperfect | eșantionam | eșantionai | eșantiona | eșantionam | eșantionați | eșantionau | |
| simple perfect | eșantionai | eșantionași | eșantionă | eșantionarăm | eșantionarăți | eșantionară | |
| pluperfect | eșantionasem | eșantionaseși | eșantionase | eșantionaserăm | eșantionaserăți | eșantionaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să eșantionez | să eșantionezi | să eșantioneze | să eșantionăm | să eșantionați | să eșantioneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | eșantionează | eșantionați | |||||
| negative | nu eșantiona | nu eșantionați | |||||