forfeca
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin, Late Latin forficāre, present active infinitive of forficō, ultimately from Latin forfex (“scissors”). Compare Aromanian nfoarfic, nfurficari, furtichedz, Sardinian forfigare, Asturian aforfegar.
Verb
a forfeca (third-person singular present foarfecă, past participle forfecat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of forfeca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a forfeca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | forfecând | ||||||
| past participle | forfecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | foarfec | foarfeci | foarfecă | forfecăm | forfecați | foarfecă | |
| imperfect | forfecam | forfecai | forfeca | forfecam | forfecați | forfecau | |
| simple perfect | forfecai | forfecași | forfecă | forfecarăm | forfecarăți | forfecară | |
| pluperfect | forfecasem | forfecaseși | forfecase | forfecaserăm | forfecaserăți | forfecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să foarfec | să foarfeci | să foarfece | să forfecăm | să forfecați | să foarfece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | foarfecă | forfecați | |||||
| negative | nu forfeca | nu forfecați | |||||