freca
See also: frecă
Romanian
Etymology
From Latin fricāre, present active infinitive of fricō.
Pronunciation
Verb
a freca (third-person singular present freacă, past participle frecat) 1st conj.
- to rub
Conjugation
conjugation of freca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a freca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | frecând | ||||||
| past participle | frecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | frec | freci | freacă | frecăm | frecați | freacă | |
| imperfect | frecam | frecai | freca | frecam | frecați | frecau | |
| simple perfect | frecai | frecași | frecă | frecarăm | frecarăți | frecară | |
| pluperfect | frecasem | frecaseși | frecase | frecaserăm | frecaserăți | frecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să frec | să freci | să frece | să frecăm | să frecați | să frece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | freacă | frecați | |||||
| negative | nu freca | nu frecați | |||||