hotărî

Romanian

Etymology

From hotar (“limit, border”), from (deprecated template usage) [etyl] Hungarian határ (“limit, border”).

Pronunciation

• IPA^(key): [hotəˈrɨ]

Verb

a hotărî (third-person singular present hotărăște, past participle hotărât) 4th conj.

1. to decide, to settle

Conjugation

    conjugation of hotărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)

infinitive			a hotărî
gerund			hotărând
past participle			hotărât
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hotărăsc	hotărăști	hotărăște	hotărâm	hotărâți	hotărăsc
	imperfect	hotăram	hotărai	hotăra	hotăram	hotărați	hotărau
	simple perfect	hotărâi	hotărâși	hotărî	hotărârăm	hotărârăți	hotărâră
	pluperfect	hotărâsem	hotărâseși	hotărâse	hotărâserăm	hotărâserăți	hotărâseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hotărăsc	să hotărăști	să hotărască	să hotărâm	să hotărâți	să hotărască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		hotărăște			hotărâți
	negative		nu hotărî			nu hotărâți

Synonyms

• decide

Derived terms

• hotărâre
• hotărât
• hotărâtor